4. Epistropheus or second cervical vertebra. 9 Scapula. 15. External oblique

2) Fără să verificaţi, cât e ora?

3.59

3) Verificaţi:

pisici, 3.59

4) Cum sunteţi îmbrăcat?

maieu + colanti

5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?

prin blogul asta prafuit

6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?

ROCK FM. nu recunosc melodia

7) Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?

astazi, am iesit cu pinky, radu si catalin and we just hang out, n-am facut nimic.

Aţi visat ieri noapte?

da, am visat ca mama mea vitrega avea un amant dubios si ca Ama era vecina cu mine.

9) Când aţi râs ultima dată?

mai devreme cand am gasit formularea ‘cocolos galactic de hartoage’

10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?

dvd uri, postere, desene, un banner cu peace pe el, poze cu mine, cu pisicul meu si cu ai mei

11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?

art supplies

12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?

Buna, ce faci – revazut cu mama

13) Aţi văzut ceva neobişnuit azi?

nu

14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?

n-am. sunt obosita

15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.

indigo ul e singura culoare care nu se gaseste in natura.

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?

n-o sa fac copii

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de un băiat?

n-o sa fac copiin-o sa fac copii

18) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?

nu inca.

9) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe Porţile Raiului?

ce-am scris si data trecuta. Nu te plange nimeni. Si toti care te-au lasat te asteapta.

20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba?

as lasa-o asa cum e. mi-e teama sa nu stric si mai multe.

21) Vă place să dansaţi?

da

22) George Bush?

nu

23) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?

psychic witness

Iar mainile imi tremura din umeri si oricat de clara imi era privirea n-as fi putut nicicand sa-mi aliniez dupa forma si inaltime gandurile, ori sa-mi coordonez picioarele sa calce drept, unul in fata celuilalt. Dansul meu stupid pornea din palpitatii – poate cofeina – si se oprea sa sfarsitul ultimului ecou al celei din urma vibratii. N-am mai dormit de ore bune si daca nu ma eliberez, n-am sa mai pot sa mai dorm vreodata. Capul meu e tulbure, o nebuloasa absolute de ganduri neformate care abunda de coliziuni – care… in mod cert, formeaza noi ganduri fara forma, fara sens. Ilogicul e tot mai logic si mai usor de acceptat, iar banalul imi rasare ca o revelatie proprie, tardiva.

Nu mai conteaza nici forma si nici fondul si as vrea sa fie totul atat de usor pe cat se vrea a fi si viata nu e chiar ca in filme. Am atatea griuri in suflet si mi s-a implinit dorinta, dar tot nu mi-e clar ce dracului mai vreau si de ce nu pot sa las totul sa curga… la fel cum imi curg topite niste ganduri prin cap. Spun niste, pentru ca nu! n-au numar, n-au forma, n-au logica si poate nici decenta.

Psihologic, cred ca am spart cam a cincea scrumiera in 24 de ore. 24 de ore? 72, dracu sa ma ia, ca nu mai stiu.

Vrei sa spargi scrumiere cu mine?

Hai sa spargi scrumiere cu mine!

Si pe undeva, prin nebuloasa mea activa, imi incoleteste gandul ca sufletul tau n-o sa primeasca niciodata cate imagini – care se reflecta clare, dar se percep tulburi – o sa simt eu pana la final.

Pentru totii amatorii de Soririty Life pe Facebook, care au niste dive ca avatar, dar nu sunt niste dive in Real Life. Prindive intelegeti ce vreti

Va urma.

Asta e perioada groaznica a aminitirilor, fiindca in fiecare an a fost o perioada plina. Intr-un mod paradoxal, e plin numai de amintiri, atunci cand traiam, mi se parea o perioada goala. Nu stiu despre ce o sa imi amintesc la anul in mai pe 24 despre 2010. In 2009 eram varza. In 2008 eram doar blue. In 2007 eram blonda. In 2006 cautam haine pentru banchet si plangeam ca eram prea grasa sa incap in ele. In 2005… nu mai stiu. Dar in 2002, cu 5 zile mai tarziu, primeam o galerie in cap.

Anul asta, nu mai stiu cum sunt, sau cine si cum e totul, ce culoare are sau cum miroase.

Stiu doar ca toate erau blonde si pe toate le chema Ana.

Ca lamurire finala. Cred ca mi-e dor de blonda neagra din mine, acum sunt roscata si gri. …

N-am gasit -o eu, dar ma obsedeaza…

E galagie si ma doare capul. Da, stiu, scriu incredibil de prost, cui ii pasa.

Gandurile imi curg, topite, pe undeva prin colturile capului. Am ochii umflati si ma simt incredibil de obosita, doesn’t matter how much sleep i get, sunt obosita tot timpul. Simt ca daca mai aud multe discutii despre banchet si cum nu le convine loacalul – oriunde dracu ar fi tot rasar nemultumiti – creierul o sa se umfle si o sa explodeze, eventual o sa se lipeasca prin colturi de camera – creierul meu trage la colturi. Ai nostri faceau banchetul in sala de sport si se distrau. Imi pare ca oamenii nu mai vad padurea de copaci. Conteaza in ce rochie te imbraci si cate milioane ai dat pe ea, conteaza unde faci banchetul, sau oamenii de langa tine si cat de mult te distrezi alaturi de ei? Evident, rochia, locatia si o suma de alte nimicuri pe care o sa le uitam peste ani.

N-o sa mi amintesc in zece cum e imbracat X sau Y… o sa-mi amintesc cum am dansat cu X, cat am ras cu Y. N-o sa-mi amintesc nici locatia, nici mancarea, poate doar gustul pe care il avea ultima gura de whisky inainte sa ma fi imbatat complet.

Abia astept sa-mi fie dor de liceu, pentru ca asa cum e acum, n-are niciun gust. Liceul nu e un cimitir, decat daca il transformi tu insuti intr-un cimitir. Am de ce sa-mi amintesc, dragut si amuzant… dar numai din primii doi ani. N-o sa uit cum vorbea Alex in timpul lucrarii cu formulele chimice si se astepta sa-i raspunda, n-o sa uit cand ne-am dus luati in freza la biologie, sau cu cat drag m-au imbratisat toti de ziua mea. Restul… cred ca am uitat deja, mai mult, restul cred ca vreau sa-l pun intr-o cutie si sa-l inchid – capul meu poseda Recycle Bin.

E aproape de 10, capul meu e in continuare amortit si nu mai am decat 10 bani in portofel. N-am nici macar maruntisul de cafea.

Intr-un mod ciudat, nu cred ca imi doresc nici sa ma tina cineva in brate, nici sa dorm. Vreau sa zac, sa ma usuc si sa ma ofilesc si sa uite toti ca sunt sau am fost vreodata aici. Inexistenta nu e o optiune… dar poate uitarea e o solutie.

Dracu sa ma ia, am obosit de tot, de toti si de toate.

PS: Am gasit ceva ce vreau sa impartasesc.

Would you like some tea?

Nedormita si isterica, imi turnasem deja maximul de cafele pe gat, fara sa fi avut vreun oarecare efect. Am clipit si cumva din starea prehipnotica, singurul lucru pe care mi-l amintesc e ca am auzit niste pusti strigand “Ba, veniti sa vedeti, e una care doarme aici. Sta in fund si doarme.” Am ras in sinea mea, apoi, intr-un acces de luciditate am fost lovita de barosul logicii fix in moalele capului. Tipa aia eram eu.

Am deschis ochii si am privit in fata. Soc. Erau vreo 5-6 boboci aliniati in fata mea privind perplecsi la randul lor. N-am stiut cum sa reactionez, m-am uitat cu ochii mei de caprioara sedata, lung si tulbure pana au rupt-o la fuga.

Nu stiu daca sunt ei ciudati, sau sunt eu ciudata.  Cert e ca somnul a redevint cea dintai placere a mea.

Interpreteaz-o cum vrei.

Mai am un gand pe care vreau sa-l vomit – da, sa-l vomit. Nu o sa-mi pot elibera mintea nicicand, nici chiar cand o sa pasesc linistita cu alte urme lipite pe dosul talpilor mele, nici chiar cand pasii mei vor avea urme identice, slefuite, nu o sa scap de gandul ca sunt mica, proasta, inferioara. Tot  ce scriu paleste, iar liniile din desene se incurca in asa hal incat nu mai vad sensuri in ele nici chiar eu. Nimic din ce am creat pana acum nu se apropie de standardul pe care vreau sa-l ating? Vreau sa-l ating, sau vreau sa vreau sa-l ating?

Cine-i plus

sau

cine-i minus

n-am sa stiu sa pot sa-ti spun.

E odios sa te uiti la mase si sa observi din urma cu toti se vor originali si ‘trendy’, dar copiaza acelasi tipar. Daca li s-a spune sa poarte toti carouri pe piept si ciocate albe, ar urla din toti rarunchii ca li se submineaza personalitatea. Daca le explici ca asa e la moda, o vor face toti, fara sa se gandeasca ce turma oribila formeaza.

Stiu ca n-am descoperit lumea noua cu acest articol, doar mi-am reinoit declaratia de imensa scarba pentru oamenii care urmeaza ca oile, pentru oameni care aduc naivitatea la un alt nivel – unul nespus de jegos si neplacut.

<3

gotta love her.